Primele semne de activitate bancară / negoț datează din perioada antică, având la bază împrumuturi în grâne către fermieri și comercianți care transportau bunuri între orașe. Asiria și Babilon au fost primele orașe care au practicat această intermediere, urmând ca în Grecia Antică și în timpul Imperiului Roman să devină mai avansat acest proces. Activitatea desfășurată presupunea acordarea de împrumuturi, având ca și locație templele, ulterior au inovat prin a schimba bani și a accepta depozite.

O formă mai apropiată pentru activitatea bancară s-a dezvoltat în Evul Mediu și pe perioada Renașterii timpurie din Italia, în orașe bogate precum Genova, Florența și Veneția. Cea mai populară bancă italiană a fost fondată de familia Medici, în 1397. Această dezvoltare financiară s-a extins prin Europa și numeroase inovații importante au avut loc în Amsterdam în timpul Republicii Olandeze din sec. XVI și în Londra secolului XVII. Dinastiile Welser, Fugger și Berenberg din Germania au avut un rol important în această dezvoltare.

Apropiindu-ne de prezent, secolul XX a inovat în domeniile telecomunicațiilor și a contribuit cu schimbări majore în ceea ce privește modul de funcționare al instituțiilor financiare, oferind o creștere în mărime cât și din punct de vedere geografic. Criza financiară apărută la sfârșitul deceniului din mileniul trei a cauzat falimentul a mai multor instituții.

Intermediarii de credite s-au adaptat vremurilor și au dezvoltat o puternică abilitate de negociere în ceea ce privește scopul lor. Conceptul de intermediere al produselor financiare pentru mai multe bănci, reprezentat de o singură persoană fizică sau juridică nu are o istorie mai veche de aproximativ 70 de ani. După sfârșitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, în plină ascensiune financiară privind instituțiile de creditare, conceptul de intermediere a luat naștere în America, fiind adoptată foarte greu în Europa. În prezent, țările precum România încă dezvoltă acest concept.

Un broker financiar oferă servicii de consiliere și recomandări personale privind contractele de credit și are obligația de a ajuta consumatorul. Standardele specifice pentru tipurile de intermediere se împart în trei categorii, cel mai răspîndit fiind intermediarul de credite auxiliar sau asociat, o persoană fizică, care prezintă și propune consumatorilor ofertele de credit ipotecar actuale și valabile. Nu este autoriat să acorde credite, însă poate oferi servicii de consiliere financiară și recomandare personală privind contractele de credit. Intermediarul de credite este obligat să ofere date exacte și precise în privința ofertelor bancare, să informeze consumatorii despre costurile produselor financiare, oferind informații corecte și transparente. Poate negocia termenii contractuali de creditare și astfel să obțină forme mai avantajoase de creditare. De asemenea, urmărește evoluția dosarului și procesul de creditare este întotdeauna actualizat, având posibilitatea să urgenteze demersurile dosarelor de ipotecă.

Fiind într-o continuă dezvoltare economică și o nevoie urgentă de timp, tot mai multe persoane apelează la serviciile unui broker financiar, care își oferă serviciile fără costuri în favoarea clienților. Se pune mare accent pe profesionalism, pe respectarea confidențialității datelor, și nu în ultimul rând, pe respect față de fiecare persoană, indiferent de relația de colaborare. Un broker financiar susține tot procesul de creditare prin bună-credință, interes și atenție deosebită.

„Marile reușite se dobândesc cu sacrificii mari și nu sunt niciodată rezultatul egoismului.” – Napoleon Hill